Acatistul Buneivestiri este prototipul genului. Forma clasică are 13 condace și 12 icoase; condacul al 13-lea se repetă de trei ori, apoi se reiau primul icos și primul condac. Această schemă este proprie formei clasice și nu trebuie impusă automat tuturor textelor mai noi.
Tradiția leagă cântarea imnului de izbăvirea Constantinopolului în timpul asediului din 626. Sursele nu sunt unanime asupra autorului și asupra momentului exact al alcătuirii: sunt amintite mai multe atribuiri, iar Sfântul Roman Melodul este considerat probabil de unele surse. De aceea, autorul trebuie prezentat ca incert, nu ca fapt sigur.
În practica liturgică românească, Denia Acatistului Bunei Vestiri se săvârșește în a cincea săptămână a Postului Mare. Sursa oferă relatarea unei slujbe și indică felul în care imnul este așezat în rânduială.