Ce numim acatist Acatistul este un imn de laudă și cerere din tradiția liturgică ortodoxă. Denumirea grecească este legată de ideea de a sta în picioare, iar sărbătoarea Acatistului Maicii Domnului este celebrată în Biserică printr-o rânduială de slujbă. Acatistele mai noi sunt alcătuite în cinstea lui Hristos, a Maicii Domnului, a sfinților sau a unor icoane.
Condace, icoase și refren Forma clasică a Acatistului Buneivestiri are 24 de strofe, în alternanță: condace și icoase. Condacele se încheie de regulă cu „Aliluia”, iar icoasele cu refrenul „Bucură-te”. La sfârșit se repetă condacul al 13-lea, apoi primul icos și primul condac. Alcătuirile mai noi pot avea rânduieli și texte diferite; forma unui acatist trebuie verificată în textul și cartea liturgică folosite, nu presupusă identică pentru toate.
Istorie și slujire Tradiția leagă cântarea Acatistului Maicii Domnului de mulțumirea pentru ocrotirea Constantinopolului, iar Bisericile Ortodoxe o așază în rânduiala Postului Mare. Sursele bisericești păstrează această legătură liturgică, dar nu toate prezintă identic datarea și autorul imnului. De aceea, atribuirea către un anumit imnograf trebuie formulată cu prudență.
Acatistul este rugăciune a Bisericii și poate fi citit și în particular, potrivit rânduielii și binecuvântării primite. El nu funcționează ca formulă magică și nu înlocuiește participarea la slujbe, pocăința sau grija față de aproapele. În biblioteca proiectului sunt disponibile Acatistul Buneivestiri și Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie, fiecare cu proveniența textului indicată pe pagina resursei.