Povestesc unii pentru avva Agathon, ca a facut vreme multa zidind o chilie impreuna cu ucenicii lui si dupa ce au sfarsit ei chilia, au venit apoi sa sada in ea. Si a vazut batranul in saptamana dintai lucrul ce nu-i folosea si a zis ucenicilor sai: sculali-va, sa mergem de aici. Iar ei s-au tulburat, zicand: daca avea socoteala de a ne muta, pentru ce am facut atata osteneala zidind chilia? Si smintindu-se oamenii asupra noastra, iarasi or sa zica: iata, iarasi s-au mutat nestatornicii. Si vazandu-i pe ei imputinati cu sufletul, le-a zis lor: desi se vor sminti vreunii, insa iarasi se vor zidi altii, zicand: fericiti sunt unii ca acestia, ca pentru Dumnezeu s-au mutat si toate le-au defaimat. Insa cel ce voieste sa vina, sa vina, caci eu ma mut. Si s-au aruncat ei pe sine la pamant, rugandu-se pana cand vor fi iertati sa calatoreasca impreuna cu dansul.