Se spunea pentru oarecarele avva Apollo de la schit, ca era taran pastor de oi. Si vazand in tarina o femeie ca avea in pantece, indemnandu-se de diavolul, a zis: voiesc sa vad cum sta pruncul in pantecele ei. Si despicind-o pe ea, a vazut pruncul. Si indata l-a lovit pe el inima si umilindu-se, a venit la schit si a vestit parintilor ceea ce a facut. Si i-a auzit pe dansii cantand: zilele anilor nostri intru dansii saptezeci de ani, iar de vor fi in putere optzeci de ani. Si ce este mai mult decat acestia, osteneala si durere ( 1 ). Si a zis lor: sunt de patruzeci de ani si o rugaciune n-am facut si acum de voi trai alti patruzeci de ani, nu voi inceta rugand pe Dumnezeu, ca sa-mi ierte pacatele mele. Deci, nici un lucru de mani nu facea ci totdeauna se ruga, zicand: am gresit ca un om, iar Tu ca un Dumnezeu curateste-ma! Si i s-a facut lui rugaciunea aceasta intru cugetare ziua si noaptea. Si era un frate petrecand cu el si l-a auzit zicand: suparatu-Te-am, suparatu-Te- am, Doamne. Lasa-ma ca sa ma odihesc putin. Si i s-a facut lui incredintare, ca i-a iertat Dumnezeu toate pacatele lui si al femeii, iar pentru copil nu s-a incredintat. Si i-a zis lui unul din batrani: si pacatul copilului ti l-a iertat Dumnezeu, dar te lasa in durere, ca este de folos sufletului tau. ______________________ ( 1 ) Psalm 89, 10 si 11.