Povestit-a avva Daniil, ucenicul lui avva Arsenie, zicand: m-am aflat odata aproape de avva Alexandru si l-a apucat pe el o durere si din pricina acelei dureri s-a intins cu fata in sus. S-a intamplat atunci sa vina fericitul Arsenie, ca sa vorbeasca cu el si l-a vazut intins. Deci, dupa ce i-a vorbit, i-a zis lui: ce mirean era acela pe care l-am vazut? Si a zis lui avva Alexandru: unde l-ai vazut? Si a zis: cand ma pogoram din munte, am cautat aici spre pestera si am vazut pe unul intins cu fata in sus. Si i-a facut lui metanie, zicand: iarta-ma, eu am fost; caci ma apucase o durere. Si i-a zis lui batranul: tu dar ai fost? Bine! Eu am socotit, ca este vreun mirean si pentru aceasta am intrebat.