Altadata avva Arsenie a zis catre avva Alexandru: dupa ce vei despica smicelele tale, vino sa gusti cu mine iar de vor veni strainii, mananca cu ei. Dar avva Alexandru lucra incet si moale si sosind ceasul, inca mai avea smicele si voind sa pazeasca cuvantul batranului, a statut sa sfarseasca smicelele. Deci, vazand avva Arsenie ca a zabovit, a luat gustarea, socotind ca a avut straini. Iar avva Alexandru, dupa ce a sfarsit tarziu, s-a dus. Si i-a zis lui batranul: ai avut straini?Iar acela a raspuns: nu! Si i-a zis lui iarasi: dar cum nu ai venit? Iar el a zis: pentru ca mi-ai spus, ca dupa ce voi despica smicelele sa vin. De aceea pazind cuvantul tau, n-am venit. Si s-a minunat batranul de luarea aminte a lui cea cu de-amanuntul si i-a zis lui: mai de dimineata sa dezlegi postul, ca si pravila sa ti-o faci si apa ta sa o bei; iar de nu, degraba are sa se bolnaveasca trupul tau.