Se spunea pentru avva Arsenie, ca bolnavindu-se odata la schit, s-a dus preotul si l-a adus la biserica si l-a pus pe asternut cu o perna mica la capul lui. Si iata un batran venind sa-l cerceteze pe el si vazandu-l pe asternut si perna sub capul lui s-a smintit zicand: acesta este avva Arsenie? Si pe acestea este culcat? Si luandu-l pe el preotul indeosebi, i-a zis lui: ce lucru ai avut la satul tau, iar el a zis: pastor am fost. Cum dar - a zis el - petreceai viata ta? Iar el a zis: cu multa osteneala petreceam. Si i-a zis lui iarasi: dar acum cum petreci la chilie? Iar el a zis: mai mult ma odihnesc. Si atunci i-a zis lui: vezi pe avva Arsenie acesta? Cand a fost in lume era tata al imparatilor si mii de slugi cu brauri de aur incinsi si toti cu bratari si cu haine de matase imbracati stateau inaintea lui si asternuturi scumpe erau sub dansul. Iar tu, apstor fiind, nu ai avut in lume odihna pe care o ai acum si acesta n-are aici desfatarea pe care a avut-o in lume. Iata, dar, tu te odihnesti, iar acesta se trudeste. Iar el auzind acestea, s-a umilit si a pus metanie zicand: iarta-ma, avvo, ca am gresit caci intr-adevar, aceasta este calea cea adevarata, ca acesta a venit la smerenie, iar eu la odihna. Si folosindu-se batranul, s-a dus.