Povestit-a avva Daniii pentru dansul, ca niciodata nu voia sa graiasca vreo intrebare din Scriptura, macar ca putea sa graiasca, de ar fi voit. Inca nici scrisoare degrabia nu scria. Si cand venea la biserica cateodata, sedea dinapoia stalpului, ca nimeni sa nu vada fata lui, nici el sa caute la altul. Si era chipul lui ingeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb, incuviintat la trup, dar uscativ. Si avea barba lunga, ajungand pana la pantece iar perii ochilor cazusera de plans. Si era lung, dar se garbovise de batranete. Si a murit in varsta de nouazeci si cinci ani. A petrecut in palaturile fericitului intru pomenire, imparatului Teodosie cel mare, ani patruzeci, facandu-se parinte al fiilor lui, Arcadie si Onorie. Si acolo a facut ani patruzeci, iar zece ani a facut la Troin al Babilonului celui de sus, in preajma Memfisului si trei ani in Canopul Alexandriei si ceilalti doi i-a petrecut iarasi in Troin si acolo a adormit, savarsindu-si calatoria cu pace si cu frica lui Dumnezeu. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si mi-a iasat mie haina lui cea de piele si vesmantul cel alb de par si incaltamintele cele de coaja de finic. Si eu nevrednicul - zice avva Daniii - le-am purtat pe ele ca sa ma binecuvintez.