S-a suit odata avva Daniil cel de la Schit cu ucenicul sau in Tebaida cea de sus la pomenirea lui avva Apolos si au iesit parintii spre intampinarea lui ca la sapte stadii, fiind la numar ca cinci mii. Si era cu putinta a-i vedea pe nisip intinsi pe pantece, ca in randuiala de ingeri, care cu frica primesc pe Hristos; ca unii hainele le asterneau pe cale inaintea lui, iar altii pamantul il udau cu lacrimile. Si iesind arhimandritul s-a inchinat de sapte ori inaintea fetei batranului si sarutandu-se intre diinsii, au sezut si i s-au rugat sa auda cuvant de la dansul, ca nu degraba vorbea cuiva. Deci dupa ce a sezut afara de chinovie, pe nisip, ca nu ii incapea biserica, zis-a avva Daniil, ucenicul sau: de voiti sa va mantuiti, iubiti neagoniseala si tacerea, ca de aceste doua fapte bune toata viata calugarilor atarna. Si ucenicul lui a dat unuia din frati scrisoarea si a talmacit-o egipteneste. Si dupa ce s-a citit parintilor, au plans toti si petreceau pe batranul plangand; caci nimeni nu indraznea sa-i zica: fa milostenie. Si venind la Ermupoli, a zis ucenicului Sau: du-te, bate in poarta manastirii aceleia si spune ca aici sunt! Ca era acolo manastire de femei, care se zicea a lui avva Ieremia, in care locuiau ca trei sute de surori. Si s-a dus ucenicul si a batut. Si i-a zis lui portarita cu glas subtire: mantuieste-te! Bine ai venit! Ce poruncesti? El a zis ei: cheama-mi pe maica arhimandrita, caci voi sa vorbesc. Iar ea a zis: nu se intalneste cu nimeni niciodata, ci spune-mi, ce poruncesti si ii voi spune. Iar el a zis: spune-i, ca un calugar va sa-i vorbeasca. Iar ea mergand i-a spus. Iar igumenia venind i-a zis: ce poruncesti? Si a zis fratele: ca sa faceti milostenie sa dorm aici cu un batran, caci este seara si nu cumva sa ne manance fiarele. I-a zis lui maica: de folos va este voua sa fiti mancati de fiarele cele dinafara, iar nu de cele dinlauntru, ca aici barbat niciodata nu intra. I-a zis fratele: avva Daniil este, cel al Schitului. Iar ea auzind, a deschis portile si a iesit alergand, asemenea si tot soborul si imbroboditurile lor le-au asternut de la poarta pana jos, unde era batranul, tavalindu-se la picioarele lui si sarutand urmele picioarelor lui. Si intrand ei inauntru in manastire, a adus stareta lighean si l-a umplut cu apa caldisoara si cu buruieni si a pus pe surori doua cete si a spalat ea picioarele batranului si ale ucenicului lui si luand un pahar, lua din lighean si turna pe capetele surorilor si apoi a turnat in sanul ei si pe cap. Si putea sa le vada cineva pe, toate ca pe niste pietre neclintite, fara de grai, caci tot raspunsul lor cu semn se facea. Zis-a dar batranul, staretei: pe noi ne au la evlavie, sau asa sunt totdeauna surorile? Iar ea a zis: totdeauna asa sunt roabele tale, stapane, roaga-te pentru dansele! Iar una din ele, zacea in mijlocul curtii dormind, rupta si zdrenturoasa. Si a zis batranul: cine este aceasta care doarme aici? Si a zis una din surori: este betiva si ce sa-i facem, nu stim, ca a o scoate din manastire ne temem de osanda si de o vom lasa, sminteste surorile. Zis-a batranul ucenicului sau: ia ligheanul si-l arunca deasupra ei. Iar el facand asa, s-a sculat sora ca dintr-o betie. Deci a zis stareta: stapane, totdeauna asa este. Si luand pe batran, au intrat in trapeza si au facut cina surorilor, zicand: blagosloveste pe roabele tale, ca inaintea ta sa guste! Iar el le-a blagoslovit si numai ea si cea de a doua dupa dansa au sezut cu ei. Si batranului i-au pus un vas, care avea verdeturi muiate si crude si curmale si apa, iar ucenicului linte calda si putina paine si vin amestecat.Iar surorile au pus bucate multe: peste si vin din destul si au mancat foarte bine si nimeni nu a grait. Iar dupa ce s-au sculat ei, zis-a batranul, staretei: ce este ce ai facut ca noi trebuie sa mancam bine si voi ati mancat cele bune? I-a raspuns lui aceea: tu calugar esti, si hrana de calugar ti-am pus si ucenicul tau ucenic de calugar este si hrana de ucenic i-am pus; iar noi. incepatoare suntem si hrana de incepatoare am mancat. I-a zis batranul: pomenita fie dragostea ta; cu adevarat ne-am folosit. Si mergand ei sa se odihneasca, zis-a batranul ucenicului sau: du- te de vezi unde doarme betiva aceea. care zacea in mijlocul curtii. Si s-a dus de a vazut si a venit de i-a spus lui, ca la sfarsitul iesitorilor ( 1 ). A raspuns batranul: privegheaza cu mine in noaptea aceasta. Si dupa ce au adormit toate surorile, a luai batranul pe ucenicul sau si s-a pogorat pe din dos si a vazut pe betiva ca s-a sculat si si-a intins mainile sale la cer si lacrimile ei ca paraul si metaniile le facea pana la pamant si cand simtea ca vine vreo sora la iesitori, se arunca pe sine jos horaind. Deci a zis batranul, ucenicului sau: cheama-mi pe stareta incetisor! Si mergand a chemat-o pe ea si pe a doua dupa dansa si toata noaptea priveau cele ce facea. Iar stareta plangea zicand: zvon s-a facut pentru dansa intre surori si a cunoscut ea si s-a dus binisor cand dormea batranul si i-a furat toiagul si pieptarul si a deschis usa manastirii si a scris un biletel si l-a pus pe incuietoarea usii, zicand: rugati-va si ma iertati de orice v-am gresit, si apoi s-a facut nevazuta. Si dupa ce s-a facut ziua, au cautat-o si n-au gasit-o; si s-au dus la poarta si au gasit usa deschisa si pitacelul pe dinsa. Si s-a facut plangere mare in manastire si a zis batranul: eu pentru dansa am venit aici, ca acest fel de betivi iubeste Dumnezeu. Si toate se marturiseau batranului; spunand ce i-au facut ei. Si facand batranul rugaciune, s-au dus amandoi la chiiiile lor, slavind si multumind lui Dumnezeu, Celui ce stie singur, cati robi ascunsi are. ______________________ ( 1 ) W.C.