Ne-a povestit noua avva Palladie, ca intrand odata in Alexandria impreuna cu avva Daniil pentru o trebuinta oarecare, au intalnit pe un tanar iesind din baie, ca se scaldase. Si vazandu-l pe el batranul, a suspinat si mi-a zis mie: vezi pe acest frate, are sa se huleasca numele lui Dumnezeu printr-insul. Ci sa mergem dupa el, ca sa vedem unde petrece. Si mergand pe urma lui, am intrat dupa el. Si luandu-l batranul deosebi, i-a zis: o frate, tanar fiind si sanatos, nu ti se cuvine sa te scalzi; caci sa fii incredintat, fiule, ca pe multi' smintesti, nu numai pe mireni ci si pe calugari. Raspuns-a acela batrhnului: de as placea inca oamenilor, nu as fi sluga a lui Hristos. Ci scris este: nu judecati si nu veti fi judecati. Atunci i-a pus lui batranul metanie, zicand: iarta-ma pentru Domnul, caci ca un om am gresit. Si am iesit de la dansul. Si i-am zis batranului: nu cumva este neputincios fratele, si atunci nu se va osandi? Iar batranul suspinand si lacrimand, a zis: sa te incredinteze pe tine adevarul, frate, mai mult decat cincizeci de draci am vazut inconjurandu-l pe el si turnand peste el noroi si o arapoaica sezand pe umerii lui si sarutandu-l pe el si alta arapoaica inaintea lui jucand si nerusinare invatandu-l si pe draci imprejurul lui mergand si bucurandu-se de el, iar pe sfantul inger nu l-am vazut nici aproape, nici departe de el. Pentru aceasta asemuiesc ca era el plin de toata necuratenia. Si marturisesc ceea ce se zice si insasi hainele lui, care sunt de capra si moi si indoite la fir,inca si a petrece el asa fara de rusine in mijlocul acestei cetati, intru care si cei ce au imbatranit intru nevointe intrand pentru trebi neaparate, se sarguiesc sa iasa indata, ca sa nu sufere vreo vatamare sufleteasca. Apoi si alta: de nu era el iubitor de sine si iubitor de dezmierdari si iubitor de curvie, nu s-ar fi dezgolit fara 'de rusine in baie si pe altii asemenea goi i-ar fi privit, cand sfintii parintii nostri Antonie si Pahomie, Amon si Serapion si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, au legiuit, ca nimeni din ca'ugari fara de mare boala si nevoie sa nu se dezgoleasca pe sine. Ca si insisi pentru oarecare trebuinte de nevoie vrand sa treaca rauri si nefiind luntre, nu sufereau sa se goleasca, pentru ca se cucereau de sfantul inger, care urma dupa dansii si de soarele care lumina, desi nu ii vedea vreun om, ci se rugau lui Dumnezeu si treceau prin vazduh, fiindca iubitorul de oameni si atotputernicul Dumnezeu pe cea dreapta a lor si plina de evlavie cerere, gata o primea si preaslavit o implinea si cu lucru o savarsea. Acestea spuindu-mi batranul, s-a astamparat. Iar dupa ce ne-am intors noi la Schit, nu au trecut multe zile si venind fratii de la Alexandria, ne-au povestit ca fratele cutare preotul ( ca avea si hirotonie ), care sedea la biserica Sfantului Isidor, cel ce cu putin mai inainte venise de la Constantinopol, ( si era acesta pentru care zisese batranul ), s-a aflat ca curvea cu femeia lui Salentarie si prinzandu-se de slugile lui si de vecini, i s-au taiat cele doua boase ale lui impreuna cu madularul trupului si dupa taiere mai traind trei zile, a murit, facandu-se ocara si rusine tuturor calugarilor. Iar eu auzind, sculandu-ma, m-am dus la avva Daniil si i-am povestit lui cele ce s-au intamplat. Si auzind batranul a lacrimat si a zis: pedeapsa celui mandru este caderea. Si insemneaza batranul cu aceasta, ca de nu bolea acela cu mandria si ar fi primit sfatul lui, nu ar fi patimit una ca asta, prin care si ceilalti mandri se vor pedepsi, de nu se vor invata prin caderea aceluia, sa fuga de o prapastie ca aceasta.