Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand: ma tulbura gandurile si nu ma lasa sa ma grijesc de pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile fratelui. Si i-a spus lui batranul avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si pacatele sale, iar ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul, il gasea pe el plangand si ii zicea lui: parinte, de ce plangi? Iar batranul zicea: pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul: nu ai pacate, parinte! Si a raspuns batranul: cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele mele, nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.