Povestesc unii pentru el, ca in tineretile sale vietuia viata cea fara de avere. Deci erau intru aceea vreme si altii multi prin aceleasi locuri iubind o viata ca aceea, intre care si un batran oarecare foarte prost si nestrangator, petrecand intr-o chilie pana la moarte, macar ca a avut ucenici la batranetile sale. Acesta impreuna cu cei ce erau cu el s-a nevoit sa pazeasca, ca sa nu aiba doua haine nici sa poarte grija de ziua de maine pana la moarte. Deci, cand s-a intamplat lui avva Ghelasie din pronie dumnezeiasca, a aseza viata de obste si ii aducea multe, a dobandit inca si cele de trebuinta vietii celei de obste, aducandu-i dobitoace multe si boi. Ca, Cel ce a ajutat dumnezeiescului Pahomie dintru- ntai a aseza viata de obste si acestuia i-a ajutat la toata tocmirea manastirii. Deci, in acestea vazandu-l cel mai sus numit batran si avand dragoste curata catre dansul, i-a zis: ma tem, avvo Ghelasie, ca nu cumva sa se lege mintea ta catre sate si catre alta avere a chinoviei. Iar el i-a raspuns: este legata mai vartos mintea ta la undreaua cu care lucrezi, decat cugetul lui Ghelasie la averile acelea.