Se spunea pentru cel mic Ioan tebeul, ucenicul lui avva Ammoi, ca doisprezece ani a fost slujind batranului cand era bolnav si cu dansul era sezand pe harar si batranut il trecea cu vederea. Si macar ca mult s-a ostenit cu dansul, niciodata nu i-a zis: mantuieste-te! Iar cand vrea sa se savarseasca, sezand batranii, l-au apucat de mana si i-au zis: mantuieste- te, mantuieste-te! Si l-a incredintat batranilor, zicand: acesta inger este, nu om!