Se spunea despre avva Apollo, ca avea un ucenic, anume Isaac, pedepsit desavarsit la tot lucrul bun. Si a castigat linistea dumnezeiestii Liturghii si cand iesea la biserica, nu lasa pe nimeni sa-i iese in cale. Ca era cuvantul lui acesta, ca toate sunt bune la vremea lor, ca vreme este la tot lucrul ( + ). Si dupa ce iesea de la biserica, ca si cum ar fi fost gonit de foc, asa fugea, si cautand sa ajunga la chilia sa. Si de multe ori se da fratilor din biserica cate un pesmet si cate un pahar de vin, dar el nu lua, nu lepadand blagoslovenia fratilor ci tinind linistea bisericii. Si s-a intamplat de a zacut el de boala si auzind fratii, au venit sa-l cerceteze. Si sezand fratii, l-au intrebat, zicand: avvo Isaac, pentru ce dupa iesirea bisericii fugi de frati? Si a zis catre ei: nu fug de frati ci de reaua mestesugire a dracilor. Ca de va tine cineva faclie aprinsa si de va zabovi stand in vant, se stinge de vant. Asa si noi, luminati fiind de Sfantul Duh in vremea Sfintei Liturghii, de vom zabovi afara din chilie, ni se intuneca mintea. Aceasta a fost petrecerea cuviosului avva Isaac. ______________________ ( + ) Eclesiastul III, 1.