A venit unui din batrani catre avva Lot, la lunca cea mica ce se cheama a lui Arsenie si s-a rugat lui pentru o chilie si i-a dat-o. Si era batranul neputincios si i-a odihnit pe el avva Lot. Si daca venea careva la avva Lot, il facea de mergea si la batranul cel neputincios. Deci, a inceput a grai lor cuvinte de-ale lui Origen si se necajea avva Lot, zicand: nu cumva vor socoti parintii ca si noi suntem asa? Dar a-l scoate pe dansul din loc, se temea pentru porunca. Si sculandu-se avva Lot, a venit catre avva Arsenie si i-a povestit lui despre batran. Si i-a zis lui avva Arsenie: nu-l goni pe dansul, ci zi-i lui: iata din cele ale lui Dumnezeu, mananca, bea precum voiesti, numai cuvantul acesta sa nu-l graiesti. Si de va voi, se va indrepta, iar de nu va voi sa se indrepte sigur, se va indemna sa se duca de acolo, si nu de la tine se va face pricina. Deci mergand, avva Lot, a facut asa. Si batranul daca a auzit aceasta, nu voia sa se indrepteze, ci a inceput sa se roage, zicand: pentru Dumnezeu, trimiteti-ma de aici ca nu mai pot suferi pustia! Si asa, sculandu-se, a iesit, petrecandu-se cu dragoste.