Povestit-a avva Bitinie ca spunea avva Macarie: sezand eu odata in Schit, s-au pogorat doi tineri straini acolo. Unul avea barba, iar celalalt atunci incepea a scoate. Si a venit la mine zicand: unde este chilia lui avva Macarie? Iar eu le-am zis: ce voiti de la dansul? Si au zis: auzind noi cele despre dansul si despre Schit, am venit sa-l vedem. Le-a zis batranul: eu sunt! Si au facut metanie zicand: aici voim sa petrecem. Iar eu vazandu-i gingasi si ca din parinti bogati, le-am zis: nu puteti sedea aici. Si a zis cel mai mare: daca nu putem sedea aici, ne ducem in alta parte. Deci am zis eu in gandul meu: pentru ce ii gonesc sa se sminteasca. Osteneala ii va face ca ei de sine sa fuga. Si le-am zis lor: veniti de va faceti chilii, daca puteti! I-au zis tinerii: arata-ne loc si ne vom face. Si le-a dat batranul toporul si o traista plina cu paine si sare si le-a aratat loc si o piatra vartoasa, zicand: sapati in piatra aceasta si aduceti-va lemne din lunca si acoperind-o, sedeti! Caci socoteam eu, zice, ca se vor duce pentru osteneala. Si m-au intrebat: ce se lucreaza aici? Si le-am zis: impletire de cosnite. Si am luat zmicele de finic din lunca si le-am aratat lor inceputul impletirii si cum trebuie sa le coase si le-am zis: faceti cosnite si le dati pazitorilor si va vor aduce paini. Apoi m-am dus, iar ei cu rabdare toate le-au facut, cate le-am zis lor. Si n-au mai venit la mine trei ani. Si am ramas luptandu-ma cu gandul, zicand: oare ce este lucrarea lor, ca n-au venit sa ma intrebe de vreun gand? Cei de departe vin la mine si acestia de aproape n-au venit, nici la altii nu s-au dus, decat la biserica tacand, ca sa ia Sfanta Impartasanie. Si m-am rugat luii Dumnezeu, postind o saptamana, sa sa-mi arate lucrarea lor. Apoi sculandu-ma dupa o saptamana, m-am dus la ei si vad cum sed. Si batand in usa, mi s-a deschis si ei mi s-au inchinat tacand. Si facand eu rugaciune, am sezut. Facand semn cel mai mare celui mai mic sa iasa, a sezut sa impleteasca impletitura de cosnite, negraind nimic. Si in ceasul ai noualea a lovit spre semn si a venit cel mai tanar si facand putina fiertura, a pus masa, facandu-i semn cel mai mare. Si a pus pe masa trei pesmeti si au stat tacand. Iar eu am zis: sculati-vai sa mancam! Si sculandu-se, am mancat. Si mi-au adus vasut cu apa si am baut iar daca s-a facut seara, mi-au zis: te duci? Iar eu am zis: nu, ci aici voi dormi. Si mi s-a pus o rogojina de o parte si lor intr-un colt de alta parte. Si au ridicat incingatorile si analavurile si s-au culcat impreuna pe o rogojina inaintea mea. Iar daca s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi descopere lucrarea lor. Atunci s-a deschis acoperamantul chiliei si s-a facut lumina ca ziua. Iar ei nu vedeau lumina. Si cand socoteau ca dorm, l-a imboldit cel mai mare pe cel mai mic in coasta si s-au sculat amandoi si s-au incins si si-au intins mainile la cer si eu ii vedeam dar ei nu ma vedeau pe mine. Si am vazut pe diavoli ca veneau ca niste muste spre cel mai mic. Unii veneau sa sada pe gura lui, iar altii pe ochii lui. si am vazut pe ingerul Domnului ca tinea sabie de foc si il ingradea si gonea diavolii de la dansui. Iar de cel mai mare nu puteau sa se apropie. Si catre dimineata s-au culcat. Atunci eu m-am facut ca m-am desteptat si ei asijderea. Si a zis cel mai mare numai acest cuvant: vrei sa citim cei doisprezece psalmi? Iar eu i-am raspuns: da, sa citim psalmi, cate sase stihuri si un Aliluia. Si la fiecare stih iesea cate o faclie de foc din gura lui, care se suia la cer. Asijderea si cel mai mare, cand deschidea pra si canta, ca o funie de foc iesea si ajungea pana la cer. Si eu am grait putin de rost. Si iesind afara, le-am zis: rugati- va pentru mine! Iar ei mi-au facut metanie tacand. Deci am cunoscut ca cel mai mare este desavarsit, iar cu cel mai mic inca se lupta vrajmasul. Peste putine zile a adormit fratele cel mai mare si a treia zi cel mai mic. Si cand mergeau vreunii din parinti la avva Macarie, ii lua si-i ducea la chilia lor, zicandu-le: veniti de vedeti mucenia strainitor celor mici!