Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia odata din Schit la muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului sau: mergi mai inainte putin! Si mergand el mai inainte, s-a intalnit cu un slujitor de al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand: demone! demone! Unde alergi? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l- a lasat mai mort. Si luand lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a intampinat avva Macarie alergand si i-a zis: mantuieste-te, mantuieste-te, ostenitorule! Si minunandu-se, a venit la el si i-a zis: ce bunatate ai vazut la mine de m-ai heretisit asa? I-a raspuns lui batranul: te-am vazut ostenindu-te si nu stii ca in zadar te ostenesti. I-a zis si el lui: si eu pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut ca din partea lui Dumnezeu esti. Dar alt calugar intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am dat bataie de moarte. Si a cunoscut batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se slujitorul de picioarele lui, zicea: nu te voi lasa de nu ma vei face calugar! Atunci a venit deasupra unde era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus la biserica muntelui. Si vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut calugar si multi dintre elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea avva Macarie: cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe cei rai ii faci buni.