S-a dus avva Macarie cel mare la avva Antonie in munte si batand in usa lui, a iesit la dansul si i-a zis: tu cine esti? Iar el a zis: eu sunt Macarie. Si incuind usa a intrat si l-a lasat pe el. Si vazand rabdarea lui, i-a deschis si glumind cu dansul zicea: de multa vreme doream sa te vad, auzind cele despre tine. Si gazduindu-l, l-a odihnit, caci era trudit de multa osteneala. Iar dupa ce s-a facut seara si-a muiat luisi avva Antonie stalpari de finic. Si i-a zis lui avva Macarie: porunceste ca sa-mi moi si eu pentru mine. Iar el a zis: moaie-ti. Si facand o legatura mare, a muiat-o. Si sezand de cu seara, vorbind despre mantuirea sufletelor, impletea, si funia se pogora pe fereastra in pestera. Si intrand dimineata fericitul Antonie, a vazut multimea impletiturii lui avva Macarie si zicea: multa putere iese din mainile acestea.