Povestit-a noua avva Theona despre avva Marcel, ca acest staret Marcel era in partile Libiei si traia sub poalele unui munte, aproape de o cetate mare, intr-o pestera oarecare. Si era acest parinte foarte bland, milostiv si cucernic, cinstit si intelept. Si acei oameni toti aveau mare credinta si dragoste catre dansul si ascultau toti si primeau invataturile lui. Asa a trait in acea pestera saizeci de ani si multe scarbe si suparari a rabdat de la draci, precum singur i-a spus lui, cu fel de fel de mesteuguri si chipuri groaznice navalind asupra sa. vrand sa-l goneasca din acel loc, din acea pestera si sa-l sminteasca de la tacerea si randuiala lui cea cu buna liniste. Insa el acele suparari si scarbe toate prea lesne le suferea si le rabda. Iar mai pe urma vazand vrajmasul diavol ca nu mai are ce sa-i mai faca, sa-l goneasca el de la acet loc, ( ca nu-l mai putea suferi ), a facut aceasta: s-a inchipuit in chipul staretului si a inceput a intampana femeile si fetele acelor oameni seara si dimineata si le vorbea lor cuvante necuvioase si le indemna ca sa curveasca cu dansul, adeverindu-le lor ca nu este nici un pacat acest lucru, pentru curvia in taina. Aceasta facea diavolul nu o data sau de doua ori, ci de multe ori. Unde vedea o femeie singura indata se inchipuia in chipul staretului si mergand la dansa ii vorbea cuvinte necuvioase, iar femeile spuneau barbatilor lor. Si s-a auzit acest lucru si s-a vestit tuturor oamenilor. Atunci s-au adunat toti la biserica si au chemat pe toate femeile carora le graise acele cuvante necuvioase. Si le-au intrebat pe ele ca sa spuna drept, daca este adevarat pentru acel staret sau il napastuiesc pe el. Iar ele, fiind mai multe de douazeci: toate marturiseau zicand: nu numai o data, ci de mai multe ori, care unde ne apuca pe cate una, ne sileste pe noi spre pacat cu dansul si ne trage fara rusine, zicand ca nu este pacat curvia in taina. Acestea auzindu-le soborul bisericii si nepricepand ca este mesteugul diavolului, au trimis la dansul pe niste tineri tirani, nemilostivi, poruncindu-le lor sa-l scoata din pestera si cu bataie si cu necinste sa-l goneasca de acolo. Alergand acei tineri nemilostivi si cu mare manie intrand fara de veste la dansul in pestera, indata l-au apucat unii de barba, altii de pletele capului, altii batandu-l cu bete pe spate ca pe un dobitoc, l-au scos afara din pestera. Si asa l-au tras tavalindu-l la pamant si tot batandu-l fara milostivire, pana l-au tras la un drum si asa l-au lasat in mijlocul drumului, ca pe un mort i s-au dus. Si trecand niste drumeti pe acel drum, l-au gasit in mijlocul drumului, ranit peste tot trupul, zacand in balta de sange, abia viu. Si stand ei si minunandu-se, au inceput a-l intreba sa le spuna lor, ce i s-a intamplat. Iar el, numai de abia putand vorbi, i- a rugat sa-l ridice si sa-l duca in pestera lui; si ridicandu-l l-au dus pe el in pestera. Asa lasandu-l, s-au dus pe drumul lor. Iar oamenii din cetate intelegand ca iar s-a intors in pestera, multi dintr-insii au mers la dansul si-l dosadeau si-l ocarau. Iar el, rabdandu-le lor toate, multumea lui Dumnezeu. Si a mai trait acolo, intr-acea pestera optsprezece luni de toti fiind dosadit pururea ocarat si batjocorit. El cu bucurie toate le rabda si se ruga lui Dumnezeu pentru dansii, ca sa li se ierte pacatul acesta, caci ei nu stiu ce fac si sa se mantuiasca sufletele lor. Iar Domnul Dumnezeu n-a lasat pana in sfarit aceasta batjocura diavoleasea si ocara asupra pacatului sau, ci a descoperit unuia din oamenii cei mai cinstiti aceasta, cum ca a fost mestesugul si nalucirea diavoleasca asupra staretului si cum ca insusi diavolul s-a inchipuit in chipul staretului si se arata si vorbea cu femeile vorbele sale. Iar staretul nimic de aceasta nu stia. Ci sezand in pestera sa, se ruga lui Dumnezeu dupa obiceiul sau, pentru aceasta cetate si pentru toata lumea. Si au inceput si acei tineri care il muncisera pe staret, a se indraci groaznic, facand spume la gura si tipand spuneau nevinovatia staretului. Asemenea si femeile acelea cu care vorbise diavolul in chipul staretului, toate s-au indracit. Si s-au spaimantat foarte toti oamenii si au cunoscut toti ca n-a fost vinovat staretul, ci insusi diavolui a lucrat acel rau asupra staretului. Si s-au cait toti foarte, pentru ca au crezut nalucirilor diavolului si pedepsind si defaimand pe staretul, au gresit lui Dumnezeu. Si asa, sculandu-se toti impreuna cu femeile si copiii lor, au iesit din cetate si au mers la petera staretului ca sa-i ceara toti iertaciune de greseala cu care au gresit lui, nefiind vinovat. Iar el vazandu-i de departe, oaste mare venind, a cunoscut cine sunt si vin la danstil, caci stia ca s-au instiintat de nevinovatia lui si stia si pentru ce vin cu totii la dansul. Si iesind din pestera sa, a fugit la munte si a trecut la muntele Nitriei si gasind acolo o pestera, foarte i-a placut si s-a asezat intr-insa. Si imi zicea mie, spune avva Teona: cand va vrea cineva sa se deosebeasca cu viata de galcevile lumii, sa mearga sa se aseze la un loc linistit, fara galceava si cu tacere. Unul ca acesta de voieste sa nu-i gaseasca diavolul prepusuri ca acesta asupra mea, se cade lui sa nu se aseze la loc aproape de cetate sau de sate, ci sa fie departe de locuinta mireneasca si asa va fi odihnit. INCEPUTUL SLOVEI N