Era un frate la Schit cu avva Pafnutie si era luptat spre curvie si zicea: de voi lua zece muieri, nu-mi implinesc pofta mea. Iar batranul il mangaia zicand: nu, fiule, razboiul este al dracilor. Si n-a ascultat fratele, ci s-a dus in Egipt si si-a luat muiere. Iar dupa o vreme s-a intamplat de s-a suit batranul in Egipt si s-a intalnit cu el, care ducea o cosnita cu scoici. Iar batranul nu l-a cunoscut, dar el i-a zis lui: eu sunt cutare, ucenicul tau! Si vazindu-l batranul in necinstea aceea, a plans si i-a zis: cum ai lasat cinstea aceea si ai venit in necinstea aceasta? Insa luat-ai cele zece muieri? Si suspinand a zis: cu adevarat, una am luat si ma chinuiesc cum sa o satur de paine. I-a zis lui batranul: vino iarasi cu noi! Si a intrebat: este pocainta, avvo? Este, i-a raspuns batranul. Asa, lasand toate, a mers dupa dansul si intrand in Schit, din cercare s-a facut calugar iscusit.