A auzit odata preotul Peluisiului despre un frate ce se duce des in cetate si se scalda si se leneveste de mantuirea lui. Si venind la biserica l-a scos din calugarie. Si dupa aceasta l-a mustrat pe dansul inima si s-a cait. Si a venit la avva Pimen beat de ganduri, avand si levitoanele fratilor si a vestit batranului pricina. Si i-a zis lui batranul: nu ai tu ceva din ale omului cel vechi? Te-ai dezbracat de el? Iar preotul a zis: ma impartasesc de omul cel vechi. Iar batranul i-a zis: iata ca si tu esti ca si fratii; ca desi putin te impartasesti din vechime, insa esti supus pacatului. Atunci mergand preotul, a chemat pe frati si s-a pocait inaintea celor unsprezece si i-a imbracat pe ei cu chipul calugaresc si i-a slobozit.