S-au dus odata multi batrani la avva Pimen. Si iata unul dintr-ai lui avva Pimen avea un copil si obrazul, fata lui, din lucrarea diavolului, s-a intors inapoi. Si vazand tatal copilului multimea parintilor, luand copilul afara de manastire, sedea plangand. Si s-a intamplat unui batran sa iasa afara si vazandu-l i-a zis: de ce plangi omule? Iar el a zis: rudenie sunt cu avva Pimen. Insa iata i s-a intamplat copilului acestuia ispita si aceasta. Si vrand sa-l aducem la batranul ne-am temut ca nu voieste sa ne vada si acum de va afua ca suntem aici trimite si ne alunga. Dar eu vazand venirea voastra, am indraznit de am venit. Deci, cum voiesti avvo, fie-ti mila de mine si ia copilul inlauntru si va rugati pentru dansul. Si luandu-l batranul, a intrat si a savarsit lucru cu intelepciune ca nu l-a dus indata la avva Pimen, ci, incepand de la fratii cei mai mici, zicea: faceti cruce copilului! Si dupa ce i-a facut pe toti de i-au facut cruce, in urma l-au dus si la avva Pimen, dar el nu voia sa-i faca cruce, iar parintii si se rugau zicand: precum toti si tu fa, parinte. Si suspanind sculandu-se s-a rugat zicand: Dumnezeule, tamaduieste zidira Ta, ca sa nu fie stapanita de vrajmasul! Si facandu-i cruce, indata s-a tamaduit si l-a dat tatalui sau sanatos.