A venit avva Adelfie, episcopul Nilupolei la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie. Si cand vrea sa iasa, mai inainte de a calatori ei, i-a facut sa guste de dimineata, ( ca era post ). Si cum a pus masa, iata niste frati au batut la usa. Si a zis avva Sisoe ucenicului sau: da-le putina athira ( fiertura ), ca sunt osteniti. I-a zis lui avva Adelfie: lasa-i acum sa nu spuna ca avva Sisoe mananca de dimineata. Si a luat aminte la dansul batranul si a zis fratelui: du-te, da-le lor. Iar daca au vazut athira, au zis: nu cumva aveti oaspeli? Si le-a zis lor fratele: avem. Deci au inceput a se mahni si au zis: Dumnezeu sa va ierte pe voi, ca pe batranul l-ati lasat sa manance acum. Au nu stiti ca multe zile are sa se chinuiasca? Si i-a auzit pe ei episcopul. Atunci a facut metanie batranului, zicand: iarta- ma, avvo, ca un lucru omenesc am gandit, dar tu lucrul lui Dumnezeu ai facut. Si i-a zis avva Sisoe: daca nu Dumnezeu il va slavi pe om, slava oamenilor nu este nimic.