Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand: de vom umbla pe cale si va rataci cel ce ne povatuieste este trebuinta sa-i zicem ceva? I-a raspuns batranul: nu. Deci a zis fratele: dar sa-l lasam sa ne rataceasca? I-a zis batranul: dar ce vrei, sa iei toiag sa-l bati? Eu stiu frati care umblau si cei ce ii povatuia a ratacit noaptea; si erau doisprezece si toti stiau ca se ratacesc. Si s-au luptat fiecare sa nu spuna. Iar dupa ce s-a facut ziua, pricepand cel ce-i conducea ca a ratacit din cale, le-a zis: iertati-ma, am ratacit! Si au zis toti: si noi stiam, dar am tacut. Iar el auzind, s-a minunat zicand ca pana la moarte se stapanesc fratii sa nu graiasca si l-a slavit pe Dumnezeu. Iar lungimea caii din care s-au ratacit, era de douasprezece mile.