Au fost doi frati mari intr-o manastire de obste si s-au invrednicit a vedea un dar oarecare unul catre altul. Odata a iesit unul intr-o zi de vineri afara din manastire si a vazut pe cineva mancand de dimineata si i-a zis: cum de mananci, frate, asa devreme, caci este vineri? Iar de dimineata, a fost Sfanta Liturghie dupa obicei si cautand fratele asupra lui, a vazut darul departat de la dansul si s-a intristat si daca a venit la chilie, i-a zis: ce-ai facut, frate, ca n-am vazut darul lui Dumnezeu peste tine? Iar el i-a raspuns: eu nu ma stiu pe mine nici cu lucrul, nici cu gandul sa fi facut ceva rau. I-a raspuns fratele: nu cumva ai zis cuiva vreun cuvant? Si aducandu-si aminte, a zis: ieri l-am vazut pe un frate mancand afara de chilie din dimineata si i-am zis: intr-acest ceas mananci vinerea? Acesta este pacatul meu, ci te osteneste cu mine doua saptamani si sa rugam pe Dumnezeu sa-mi ierte pacatele! Si asa au facut si dupa doua saptamani a vazut fratele darul lui Dumnezeu venit peste fratele sau si s-a mantuit multumind Domnului