A zis un batran ca smerenia poate mai mult decat toata sila si a povestit si un lucru ca acesta: erau doi episcopi aproape unul de altul si erau odinioara suparati unui asupra celuilalt. Unul era bogat si puternic, iar celalalt smerit. Si cauta cel puternic sa-i faca rau celuilalt. Iar cel smerit auzind aceasta, zicea catre clerul sau: o sa-l biruim cu darui lui Dumnezeu. Si i-au zis clericii: stapane, cine poate sa-l biruiasca? Iar el zicea: rabdati, fiilor si veti vedea mila lui Dumnezeu! Asadar pandea si cand avea acela un praznic de sfintii mucenici, a luat clerul, a iesit si le-a zis: veniti dupa mine si orice ma veti vedea pe mine ca fac, faceti si voi si o sa-l biruim. Deci mergand dupa dansul isi ziceau: oare ce are sa faca? Si dupa ce au venit l-au aflat facand slujba si toata cetatea era adunata acolo. Atunci episcopul a cazut in genunchi la picioarele celui puternic impreuna cu clerul sau, zicand: iarta-ne pe noi, stapane, robii tai suntem! Acela spaimantandu-se de ceea ce a facut, umilindu-se, caci Dumnezeu schimbase inima lui, l-a prins de picioare zicand: tu esti stapan si parinte! Si de atunci s-a facut mare dragoste intre dansii. Si zicea cel smerit catre clerul sau: nu va ziceam voua, fiilor, ca vom birui prin bunatatea lui Dumnezeu? Deci si voi cand aveti vrajba cu cineva, aceasta faceti si veti birui cu darui lui Dumnezeu.