Zis-a un batran: precum este carnea, care de nu va fi sarata bine, se strica, se impute si toti se ingretosaza si isi intorc fetele de la dansa, asa este si calugarul care zaboveste cu lucrurile si desertaciuni le lumesti, cu galcevile mirenesti si nu sade in manastire, in chilia sa, ca sa-si pazeasca cu frica lui Dumnezeu, cinul si oranduiala gatindu-se in toate zilele de iesirea si mergerea sa catre Domnul Dumnezeul sau. Unul ca acela se impute si se umple de viermi, adica de ganduri nectivioase, incat se ingretosaza Dumnezeu de putoarea lui si isi intoarce fata Sa si ingerul de la dansul, iar cand va lasa calugarul si va parasi desertaciunile, lucrurile, galcevile si grijile lumesti si va nazui la mila lui Dumnezeu, cu rugile si gandurile si faptele sufletesti, punandu-si toata grija si nadejdea sa cu buna credinta in Dumnezeu, ca il va chivernisi si il va hrani, atunci ii va trimite Dumnezeu sarea bunatatii duhovnicesti si duhul iubirii de oameni si venind acestea, gonesc dintr-insul patimile.