Un frate s-a dus la unul din batrani in lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, si i-a zis: cum traiesti, parinte? Raspuns-a lui batranul: rau, Zis-a lui fratele, pentru ce traiesti rau, parinte? Iar batranul i-a zis: iata, am treizeci de ani de cand stau inaintea lui Dumnezeu in toate zilele rugandu-ma, si in rugaciunea mea uneori ma blestem pe mine, zicand catre Dumnezeu: sa nu Te milostivesti spre toti cei ce fac faradelegea. Si: blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile Tale, de la care eu pururea ma abat, si faradelegea o lucrez. Alteori catre Dumnezeu iarasi zic: vei pierde pe toti cei ce graiesc minciuna si eu in fiecare zi graiesc minciuna,si in inima mea cugetand rele, zie catre Dumnezeu ca cugetarea inimii mele inaintea Ta este Pururea, si neavand post catusi de putin, zic: genunchii mei au slabit de post. Si iarasi daca am pomenire de rau asupra fratelui meu, zic catre Dumnezeu: iarta-ne noua precum si noi iertam! Si toata grija avand la a manca painea mea, zic: am uitat a manca painea mea. Si dormind pana dimineata, cantand zic la miezul noptii m-am sculat ca sa ma marturisesc Tie. Neavand umilinta catusi de putin, zic: ostenit-am intru suspinul meu, sau: facutu-s-au lacrimile mele mie paine ziua si noaptea. Si cu totul fiind plin de mandrie si de odihna trupeasca, ma batjocorese pe mine si cant: vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele! Negatit fiind zic: gata este inima mea, Dumnezeule! Pe scurt deci toata pravila si rugaciunea mea mi se face mie spre mustrare si rusine. Zis-a fratele: eu socotesc, parinte, ca acestea le-a facut David pentru sine. Iar batranul suspinand, a zis: ce zici, frate? De nu vom pazi cele ce cantam inaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom merge.