Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: oare, parinte, pentru ce imi este inima asa de impietrita, incit n-am nicidecum frica lui Dumnezeu in inima? Batranul i-a raspuns: mi se pare, fiule, ca deoarece nu are omul mustrarea inimii, pentru aceasta nu dobandeste frica lui Dumnezeu. Si i-a zis lui fratele: dar ce este parinte, acea mustrare a inimii? Zis- a lui batranul: intistrarea inimii aceasta este, sa se mustre omul pe sine totdeauna in toate lucrurile sale, zicand asa: adu-ti aminte, ticaloase, ca dupa scurta vreme o sa stai inaintea lui Dumnezeu si o sa dai raspuns pentru toate lucrurile si vorbele, gandurile si cugetele tale. Deci dar, de ce trebuie sa sezi cu oamenii la vorba desarta? Intru acestea, fiule, invatandu-te si deprinzandu-te a le vorbi pururea in gandul tau, iti va veni frica lui Dumnezeu in inima si te vei mantui.