Povestit-a unul din battrani, ca era un batran betiv si lucra o rogojina in fecare zi pe care o vindea in sat si bea pretul ei. Mai pe urma a venit un frate la darnui si a ramas petrecand cu el si lucra si el in fiecare zi o rogojina, iar batranul o lua si pe aceea si vanzand-o, bea pretul amandorura, fratelui aducandu-i paine seara. Trei ani facand aceasta, nimic nu-i zicea lui fratele. Dupa aceea insa a zis fratele intru sine: iata gol sunt si painea mea cu lipsa o mananc! Ma voi scula si ma voi duce de aici. Dar iarasi a socotit intru sine, zicand: unde sa ma duc sa sed iarasi, caci eu pentru Dumnezeu sed impreuna. Si indata i s-a aratat lui ingerul, zicand: nicaieri sa nu te duci, ca vin maine la tine. A doua zi l-a rugat fratele pe batranul, zicand: parinte, astazi sa nu mergi nicaieri, ca vin ai mei sa ma ia! Dupa ce a venit ceasul in care se ducea batranul, i-a zis lui: nu vin astazi, fiule, ca au zabovit. Iar el a zis: cu adevarat, parinte, negresit vin. Si vorbind cu batranul, a adormit. Batranul vazand, a inceput a plange, zicand: vai mie, fiule, ca multi ani am petrecut intru lenevire, iar tu in putina vreme ti-ai mantuit sufletul tau cu rabdare! Si, de atunci s-a inteteplit si el si s-a facut iscusit.