Un batran locuia la chiliile pustnicesti, afara de Alexandria si era batranul foarte iute, putin la suflet si nerabdator. Deci, auzind despre dansul un frate mai tanar, a facut asezamant cu Dumnezeu, zicand: Doamne, pentru toate pacatele pe care le-am facut in lume voi merge si voi petrece cu batranul si-i voi sluji si-l voi odihni. Deci, il ocara batranul ca pe un caine in toate zilele. Dumnezeu vazand smerenia si rabdarea fratelui, dupa sase ani de supunere catre batranul, i-a aratat in somn pe cineva care tinea o hartie mare, jumatate stearsa si jumatate scrisa. Si ii arata fratelui hartia zicand: iata, jumatate din datoriile tale le-a curatit Stapanul Dumnezeu, sileste-te si pentru celelaite! Si era alt batran duhovnicesc locuind aproape de el, care stia cele despre fratele si auzea totdeauna cum il ocara batranul si-l necajea cu nedreptate si cum acesta ii punea lui metanie iar batranul nu facea pace cu el. Intalnindu-l pe fratele, acest duhovnic batran l-a intrebat: ce este, fiule, cum a trecut ziua de astazi? Oare am dobandit ceva, oare am sters de pe hartie ceva? Si daca candva trecea vreo zi in care nu ar fi fost ocarat, sau n-ar fi fost scuipat, sau n-ar fi fost izgonit de batran, se ducea seara la batranul cel de aproape si zicea, plangand: vai mie, parinte, ca rea mi s-a facut mie ziua de astazi, caci nu am dobandit nimic, ci in odihna am petrecut-o. Dupa alti sase ani, a adormit fratele si marturisea batranul cel duhovnicesc, ca l-a vazut pe el stand impreuna cu mucenicii si rugandu-se lui Dumnezeu pentru batranul lui, cu multa indrazneala si zicand: Doamne, precum m-ai miluit pe mine prin acela, miluieste-l si pe el pentru indurarile Tale cele multe si pentru mine robul Tau! Si dupa patruzeci de zile l-a luat la sine si pe batranul in locul cel de odihna. Iata ce fel de indrazneala dobandesc cei ce pentru Dumnezeu sufera necazurile.