Era un sihastru cu mare socoteala si dorea sa petreaca la chilii si nu afla chilie. Alt batran instiintandu-se despre sihastrul si avand acolo o chilie desarta l-a rugat pe acela sa sada in acea chilie, pana cand se va afla alta. Acela mergand, a sezut intr-insa. Iar unii din cei ce vietuiau in locul acela veneau la dansul ca la un strain, aducandu-i ceea ce putea fiecare si el luandu-le, ii primea pe dansii. Iar batranul cel ce ii daduse chilia, a inceput a-l zavistui, a-l grai de rau si a zice: eu cati ani am aici de multa nevointa si nimeni nu vine la mine, iar acesta putine zile are si cati vin la dansul! Si a zis ucenicului sau: mergi si ii zi: du-te de aici, ca imi trebuie chilia! Iar ucenicul venind la el, a zis: intreaba parintele meu, cum te afli? El a zis: sa se roage pentru mine, ca mi s-a ingreuiat stomacul. Si intorcandu-se cel ce l-a trimis, a spus: batranul iata cauta alta chilie si se duce. Dupa doua zile, a zis iarasi ucenicului: du-te si ii zi lui, ca de nu se va duce, vin eu si il scot cu toiagul! Iar fratele mergand iar, a zis catre sihastru: a auzit parintele meu ca esti bolnav si iarasi se mahneste si m-a trimis sa te cercetez. Raspuns-a acela: spune-i ca eu rugaciunile lui sunt sanatos! Deci a venit la batranul sau si i-a zis: a spus ca pana duminica iese cu voia lui Dumnezeu; iar dupa ce a venit duminica si nu a iesit sihastrul din chilie, luand batranul un toiag s-a dus sa-l bata si sa-l goneasca. La plecare i-a zis ucenicul: merg eu mai inainte, nu cumva sa fie acolo vreunii si se vor sminti. Iar batranul i-a dat voie. Si apucand fratele mai inainte, a zis catre sihastru: parintele meu vine sa te mangaie si sa te ia la chilie. Acesta cum a auzit dragostea batranului, a iesit in intampinarea lui si i-a pus metanie de departe, zicand: eu vin la sfintia ta, nu te supara, parinte! Iar Dumnezeu vazand lucrarea tanarului, l-a umilit pe batranul si aruncand toiagul a alergat spre inchinarea lui si i s-a inchinat aducandu-l la chilia sa ca pe unul care nu ar fi auzit nimic din cele ce i-a zis el. Si a zis catre ucenic: nimic nu i-ai spus din cele ce ti-am spus tie? Acesta a raspuns: nimic. Auzind batranul, foarte s-a bucurat si a cunoscut ca era zavistia vrajmasului. Apoi l-a odihnit pe batranul, dupa care i s-a inchinat ucenicului, zicand: tu sa-mi fii mie parinte si eu tie ucenic, caci prin lucrarea ta s-au mantuit sufletele amandorura. CAPITOLUL XIX