Un frate din Libia a venit la avva Siluan in muntele Panefo si i-a zis: parinte, am un vrajmas care mi-a facut multe rele, ca si tarina mea, cand eram in lume, mi-a rapit-o si de multe ori m-a vrajmasit. Iar acum a pornit si oameni otravitori, sa ma omoare si as vrea sa-l dau in judecata. Zis-a lui batranul: precum te impaci, fiule, fa! Zis-a fratele: cu adevarat, parinte, de va fi pedepsit, ii va fi de folos sufletului. Raspuns-a batranul: cum socotesti, fiule, fa! Si a zis fratele: scoala-te, parinte, sa facem rugaciune si voi merge la dregator! Deci, sculandu-se si rugandu-se amandoi, cand a venit sa zica: si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresititor nostri, a zis batranul: si nu ne ierta noua gresalele noastre caci nici noi nu iertam gresitilor nostri! Apoi a zis batranului fratele: nu asa, parinte! Iar batranul a zis: ba asa, fiule! Caci cu adevarat de vei voi sa mergi la dregator, sa-ti faca tie dreptate, Siluan alta rugaciune nu-ti va face tie. Si punand fratele metanie, l-a iertat pe vrajmasul sau.