Zis-a un batran: de vei da milostenie si se va necaji gandul tau ca ai dat mult, sa nu iei aminte la gand, ca este de la satana! Insa pe cat poti, cu saracie si cu smerenie petrece-ti viata, ca tu mai vartos sa ai trebuinta a lua milostenie totdeauna. Ca cel ce da se bucura, socotind ca bun lucru face iar cel ce nu are ci petrece intru saracie, la mare smerenie ajunge socotind ca nici un bine nu face, nici nu da cuiva ceva, ci mai vartos el are trebuinta de milostenie. Asa au trait parintii nostri, asa l-a aflat pe Dumnezeu parintele nostru Arsenie.