Era un monah care avea un frate mirean sarac si orice lucra monahui ii da lui si cu cat ii da cu atat mai mult saracea cel ce lua. Iar monahul mergand, a vestit unui batran lucrul acesta. Batranul i-a zis: de vrei sa ma asculti, sa nu-i mai dai, ci zi-i: frate, cand aveam, iti dam tie. Deci si tu, ceea ce poti, din cele ce lucrezi, adu-mi mie! Si orice va aduce, ia de la dansul! Si unde stii strain, sau batran sarac, da-le si roaga-i sa faca rugaciune pentru dansul! Iar fratele mergand, a facut asa. Si venind mireanul, i-a grait lui dupa cuvantul batranului si auzind acela s-a scarbit. Insa in ziua dintai, luand din osteneala lui cateva verdeturi, le-a adus monahului. Acela luandu-le, le-a dat batranilor si i-a rugat sa se roage pentru el. Apoi blagoslovindu-se s-a intors la casa sa. Dupa putin timp iarasi a venit la monah si i-a adus verdeturi si trei paini. Si luandu-le pe acestea monahul, a facut ca si mai inainte si blagoslovindu-se mireanul de batrani, s-a dus. Apoi a venit a treia oara si i- a adus multe bunatati, vin si peste. Si vazand mnonahul, s-a minunat si i-a chemat pe saraci si i-a odihnit. Apoi i-a zis mireanului: nu cumva ai trebuinta de putina paine? Iar el a raspuns: nu! Cand luam de la tine ceva, ca focul intra in casa mea si mistuia si lucrul cel mai mic pe care il aveam. Iar de cand nu mai iau de la tine, ma blagosloveste Dumnezeu. Deci mergand fratele, a vestit batranului toate cele ce s-au intamplat. Si i-a zis lui batranul: au nu stii ca lucrul monahului este foc si oriunde intra arde? Insa aceasta ii este mai de folos lui. Sa faca milostenie din osteneala sa si sa ia rugaciune de la sfinti si asa se blagosloveste.