A venit un strain, aducand cu sine mult aur la Schit si-l ruga pe preot, sa-l dea fratilor. Iar preotul a zis: nu au fratii trebuinta. Si mult fiind silit, a pus aurul intr-o cosnita si l-a pus la usa bisericii. Deci venind fratii, le-a zis lor preotul: cel ce are trebuinta, sa ia! Dar nimeni nu s-a atins. Iar unii nici n-au privit la aur. Si zicea preotul catre cel ce a adus aurul: Dumnezeu a primit dragostea ta. Ia-l si mergi de-l da saracilor! Si folosindu-se omul, s-a dus.