Era un calugar sihastru care traia intr-un munte in pustie, aproape de locul lui Antonie. Si era cucernic foarte, silitor si nevoitor pentru mantuirea sa si multi parinti s-au folosit de viata si cuvintele lui. Fericita viata a acestuia zavistuindu-o pizmasul bunatatilor, diavolul, i-a pus in gandul lui aceasta, in chip de smerenie, ca nu este vrednic sa se osteneasca fratii pentru dansul si sa-i slujeasca, caci veneau fratii la dansul pentru invatatura si folosul sufletesc si luandu-i lucrul mainilor lui, mergeau la targ si il vindeau si alte slujbe cu mare evlavie ii faceau. Deci s-a socotit ca nu este vrednic ca sa-i slujeasca fratii, ci s-ar cadea mai vartos pentru smerenie, sa slujeasca el fratilor si macar slujba sa sa si-o faca el insusi. Mai bine sa mearga el insusi la targ sa-si vanda lucrul mainilor lui, si cumparandu-si cele ce ii trebuiesc, sa se intoarea iarasi in pustie, la locul si chilia sa, sa nu-i mai ingreuieze pe altii cu slujba lui. Acestea il sfatuia pe el vrajmasul diavol, zavistindu-i viata cea linistita si folosul celor multi ce veneau la dansul de se foloseau. Caci pretutindeni se sileste si se nevoieste vrajmasul sa prinda pe cineva in cursele sale si sa impiedice pe cei ce se nevoiesc intru Domnul. Iar el nepricepand si necunoscand mestesugul si viclesugul vrajmasului, s-a supus ca unui sfat bun si folositor acelui gand, ca sa faca asa. Si a iesit din chilie si s-a pogorat din munte, plecand la targ sa-si vanda lucrul mainilor sale. Asa cel ce mai inainte era slavit si minunat, si de multi cunoscut pentru viata lui cea multa, mai pe urma a fost batjocorit de vrajmas si, pentru nesocotinta sa, s-a poticnit, vai! Caci vorbind cu o femeie oarecare, a cazut cu dansa in spurcata curvie. Abia atunci a cunoscut si a priceput, ca acel gand si sfat a fost al diavolului, caruia s-a supus si s-a inselat. Si s-a bucurat vrajmasul de caderea lui. Batranul voia sa se arunce pe sine in deznadajduire, zicand: o, vai mie! Ce-am facut, ca pe Duhul lui Dumnezeu l-am scarbit si pe sfintii ingeri, si am smintit pe sfintii parinti, care multi traind prin mijlocul targurilor, l-au biruit pe diavol? Iar eu nici unuia dintr- aceia nu m-am asemanat, si asa, de multa scarba si suparare fiind cuprins, nu stia ce sa faca. Si de imputinarea sufletului, nu gandea ca este pocainta si primirea celor ce se intorc cu adevarata pocainta catre Dumnezeu, si carora li se trimite iarasi darul lui Dumnezeu. Ci de multa scarba a imimii sale il indeamna diavolul in gandul lui, sa se arunce pe sine si sa sara intr-o apa mare ce trecea pe acolo, ca sa se inece, fiind deznadajduit de mantuirea lui. Iar spre mai mare bucurie a diavolului, si de multa durere a sufletului sau, i-a slabit trupul, si de nu l-ar fi ajutat Domnul Dumnezeu cu mila Sa sa nu moara cu moarte rea ca aceea si vremelnica si vecinica, s-ar fi salasluit sufletul lui in iad. Incetul cu incetul venindu-si in fire, s-a gandit in sine sa adauge osteneala peste osteneala si nevointa peste nevointa si rugandu-se cu lacrimi si cu tanguire lui Dumnezeu, s-a intors in munte, la chilia sa, si inchizandu-se sedea fara iesire, rugandu-se lui Dumnezeu cu lacrimi, cu post, cu multa priveghere si cu umilinta, pururea plangandu-si caderea sa. Si citind invatatura Sfintelor Scripturi, s-a topit si i s-a uscat trupul, rugandu- se si cerand de la Dumnezeu semn de instiintare pentru iertarea sa. Iar fratii veneau de multe ori la dansul, ca si mai inainte, pentru folosul sufletesc, si bateau in usa lui dupa obicei, dar el graia catre dansii dinauntrui chiliei, zicand: iertati-ma, parintilor si fratilor, si nu ma suparati, de vreme ce m-am fagaduit cu toata inima mea si am dat cuvantul Domnului Dumnezeului meu ca sa ma pocaiesc in acest an. Deci nu voi deschide usa nimanui din cei ce vor veni la mine. Ci va rog, parintilor si fratilor, sa rugati pe Dumnezeul nostru pentru mine pacatosul! Insa nu indraznea sa spuna cuiva caderea sa, ca nu cumva auzind fratii, sa se ingretoseze si sa se sminteasca. Si asa a petrecut tot acel an, postind si caindu-se din tot sufletul. Cand a venit ziua Pastilor Invierii lui Hristos a gasit o candela si a pus intr-insa untdelemn. Apoi a inceput cu osardie a ruga pe Dumnezeu sa-l ierte de acea gresala si cadere a sa. Iar de-si va face mila sa-l ierte sa-i arate semn lui, adica Insusi Domnul Dumnezeu sa-i aprinda candela cu dumnezeiescul foc si asa isi va cunoaste iertarea sa. Si a pus candela inaintea icoanei, neaprinsa si a ingenunchiat si a pus capul si fata sa la pamant si a inceput a se ruga, zicand asa: Dumnezeule indurate si mult milostive, care nu voiesti moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa-si vina intru cunostinta sa cea adevarata, catre Tine am alergat, Mantuitorui lumii, mantuieste-ma si pe mine care Te-am maniat pe Tine cu multimea faradelegilor mele si nu ma da pana in sfarsit bucurie diavolului! Ca iata, ascultand eu sfatul vicleanului, m-am departat de Tine si m-am omorat cu faptele mele cele rele. Caci Tu, Stapane, n-ai venit sa chemi pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta. Si Tu inveti ca sa miluim pe aproapele nostru. Miluieste-ma si pe mine ticalosul, milostiveste-Te spre smerenia mea, ca esti bun si milostiv spre zidirea Ta si Tie toate ti se pot! Ca iata, s-a apropiat de iad sufletul meu, fa si cu mine mila Ta, ca faptura Ta sunt! Tu in ziua cea de pe urma a infricosatei judecati, trupurile cele risipite si putrezite vrei sa le inviezi; ridica- ma si pe mine care zac jos, in pacate! Auzi-ma si pe mine, Doamne, Dumnezeul meu, ca a slabit sufletul meu si mi s-a topit trupul meu pe care l-am spurcat! De aceea, nu mai pot sa traiesc, fiind cuprins de frica Ta, pentru ca n-am nici un semn de instiintare pentru iertrea pacatelor mele. Ci ma rog parintestii Tale bunatati, inviaza-ma pe mine risipitul si ma curateste pe mine spurcatul si porunceste sa se aprinda candela aceasta cu focul Tau cel din cer, ca sa vad si spre mine nevredicul mila Ta si sa-mi cunosc iertarea pacatelor! Sa traiesc de acum inainte viata mea, pazind sfintele Tale porunci si intru frica Ta cu toata inima mea sa-ti slujesc Tie in toate zilele vietii mele. Asa rugandu-se cu multa umilinta si lacrimi, a savarsit rugaciunea, Dupa ce a sfarsit rugaciunea, si-a ridicat capul de la pamant si a cautat sa vada, oare aprinsu-s-a candela. Daca a vazut ca este intuneric si nu i s-a aprins candela, iar a pus capul la pamant, rugandu-se si zicand asa: stiu, Doamne si vad ca am fost biruit si n-am cautat cu ochii mei si rau inaintea Ta am facut si in loc sa fiu incununat, am voit pentru spurcata dulceata a poftei trupesti sa merg in muncile cele vesnice! Ci Te indura de mine, Doamne, Dumnezeul meu, si ma iarta si ma miluieste dupa mare mila Ta! Iata, iar imi marturisesc toata rusinea mea inaintea iubirii Tale de oameni, si inaintea sfintilor Tai ingeri si a tututror sfintilor. Si de nu s-ar face sminteala, as marturisi si inaintea tuturor oameni lor, spurcata mea fapta cea de rusine. Pentru aceea, te rog pe Tine, Dumnezeul meu, milostiveste-Te spre mine si ma miluieste si ma invata sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu! Dupa aceasta, iar a mai ridicat capul de la pamant sa vada daca nu i s-a aprins candela, si a vazut ca nu s-a aprins. Si iarasi a pus capul si fata sa la pamant si a inceput mai cu mare umilinta a se ruga cu plangere mare, cu tanguire, cu strigare si cu suspinare dintru adancul inimii sale si lacrimi ca niste izvoare slobozea din ochi, si asa, cu mare umilinta si cu multa osardie, de trei ori rugandu-se, l-a ascultat si l-a miluit Dumnezeu. Caci sculandu-se si ridicandu-si capul de la pamant, a vazut candela aprinsa si arzand cu multa stralucire de lumina. Si s-a bucurat foarte, si s-a intarit cu nadejdea in bucuria inimii sale. Si se minuna de mila si de darul lui Dumnezeu, ca l-a instiintat si l-a incredintat de iertarea lui, netrecand cu vederea rugaciunea. Cu mare bucurie a ridicat mainile sale, multumind lui Dumnezeu, si zicand asa: multumescu-ti Tie, Doamne, Dumnezeul meu, ca eu spurcat si nevrednic fiind, m-ai miluit cu acest mare si minunat nou semn! Cu milostivirea Ta miluiesti faptura Ta, si asa marturisindu-se si multumind lui Dumnezeu, s-a luminat de ziua si bucurandu-se si veselindu-se intru Domnul, a uitat de mancarea trupeasca si atunci si-a descuiat usa chiliei lui. Iar acel foc din candela l-a pazit cu multa grija toata viata sa, pururea turnandu-i untdelemn ca nu cumva sa se stinga. De atunci iar s-a salasluit in dansul darul Sfantului Duh. Si s-a facut slavit de toti, numit si imbunatatit cu viata sa, smerit si bland intru marturisire si intru frica lui Dumnezeu. Iar cand i s-a apropiat vremea sfarsitului si a iesirii sale din trup, i s-a instiintat cu cateva zile mai inainte ziua mortii sale. Si asa, cu pace adormind a mers la vesnica odihna.