Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: ce voi face, parinte, ca ma supara gandurile curviei? Raspuns-a lui batranul: fiule, de aceste ganduri se cade sa te pazesti dupa cat iti este tie cu putinta. Pentru ca din aceste ganduri, daca omul cade in pacat, vine la deznadajduire. Caci precum este corabia pe mare, care este purtata de valurile marii si de i se va rupe carma, patimeste si se necajeste, dar tot inoata, tot asa si lemnul vetrelei de se va rupe, tot mai are oarecare nadejde, fiind corabia intreaga, iar daca se va sparge corabia si incepe a se cufunda, nu mai este nadejde de mantuire. Asa si calugarul, de se supara de alte patimi, nadajduieste ca le va birui prin pocainta. Iar de cade in spurcata curvie, indata urmeaza si deznadajduirea.