Un frate oarecare petrecand multe ispite de la neprietenul, cadea totdeauna in curvie si petrecea nevoindu-se a nu-si lasa chipul calugaresc, ci facea cate putina putina slujba si se ruga lui Dumnezeu cu suspinuri, zicand: Doamne, ori de voiesc, ori de nu voiesc, mantuieste-ma! Si zicea acestea in toate zilele si de cadea in curvie si de nu cadea. Odata a cazut in obiceiul pacatului noaptea si s-a sculat si indata a inceput a canta un canon. Iar dracul se mira de nadejdea lui si de nemahnirea lui si i s-a aratat in vederea ochilor si i-a zis, cand canta: cum nu te rusinezi cu totul a sta inaintea lui Dumnezeu, sau a-I pomeni numele Lui? I-a zis fratele: stii ca limba aceasta este nicovala odata vei lovi cu ciocanul, si odata vei lua, iar eu voi rabda luptandu-ma cu tine pana la moarte, ori unde te voi ajunge in ziua de apoi si cu juramant iti fac tie incredintare, ca asa sa-mi ajute Cel ce a venit sa mantuiasca pe pacatosi, ca nu voi inceta parandu-te pe tine lui Dumnezeu, pana ce vei inceta a te lupta cu mine si voi vedea cine va birui, tu sau Dumnezeu. Daca a auzit dracul acestea, a zis catre dansul: intr-adevar, de acum nu ma voi mai lupta cu tine, ca sa nu-ti agonisesc tie cununa, luptandu-ma pentru rabdarea ta; si s-a dus dracul.