Era un episcop oarecare si i s-a intamplat o boala cumplita, incat nu mai tragea nimeni nadejde de viata. Deci era acolo o manastire de femei si instiintandu-se stareta ca nu mai trag nadejde de episcopul lor, luand cu ea doua batrane surori a mers sa-l cerceteze. Si daca a vorbit cu dansa episcopul, una din ucenitele ei stand la picioarele episcopului, s-a atins de piciorul lui, vrand a pricepe cum ii este. Acestuia din pipait i-a venit razboi si a rugat pe batrana, zicandu-i: de vreme ce nu am pe cineva din cei adevarati sa-mi slujeasca, lasa pe sora ta sa-mi slujeasca. Iar ea negandind ceva rau, a lasat-o. Deci luand putere de la diavolul, i-a zis ei: fa-mi putina fiertura sa mananc si i-a facut precum i-a zis. Apoi, mancand el, s-a si culcat cu ea si a facut pacatul; iar ea luand in pantece, au apucat-o clericii, zicandu-i: spune-ne noua, cine te-a facut asa? Iar ea nu voia sa spuna. Episcopul le-a zis: lasati-o, ca eu am facut acest pacat si ridicandu-se din boala, a intrat in biserica, a pus omoforul sau pe prestol si iesind a luat un toiag in mana si a plecat la manastire, unde nu-l stia nimeni. Episcopul manastirii aceleia avea darul mai inainte vederii si a cunoscut ca va sa vina episcopul la manastire si a poruncit portarului, zicand: pazeste, frate, ca episcopul va sa vina astazi aici. Portarul socotea, ca pe apa va veni si n-a instiintat pricina. Egumenul, insa instiintandu-se, a iesit in intampinarea lui si sarutandu-l, i-a zis: bine ai venit, stapane! Iar el se mira foarte ca a fost cunoscut si dorea sa fuga la o alta manastire, insa egumenul i-a zis: oriunde vei merge, cu tine merg si rugandu-l mult, l-a bagat in manastire. Acolo, episcopul pocaindu-se cu pocainta cea adevarata a si raposat cu pace, incat si semne s-au facut la iesirea sufletului lui.