Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: ce voi face, avvo, ca ma supara pururea gandurile curviei si nu-mi dau odihna nici macar un ceas si pentru aceasta mare scarba are sufletul meu! Raspuns-a lui batranul, zicand: fiule, doctoria acestei boli, adica a gandurilor spurcate, este aceasta: cand vei simti ca-ti seamana diavolul ganduri spurcate in inima, nu le primi, nici nu le lasa sa inceapa a se inradacina in inima ta, ci indata muta- ti gandul tau la orice alt lucru si asa nu vor putea prinde radacina gandurile vrajmasului. Iar de vei lasa cat de putin si nu-ti vei muta gandul intr-alta parte, alt lucru oarecare, atunci acel gand spurcat indata prinde radacina si incepe pofta necuratiei. Caci obiceiul vrajmasului diavol asa este: arunca ganduri necurate si le samana in inima noastra, insa nu ne sileste spre savarsirea rautatii ci ne lasa in voia noastra, ori sa primim gandurite si sfaturile lui, ori sa nu le primim. Zis-a fratele: dar ce voi face, parinte, ca eu sunt foarte neputincios si nu pot sa stau impotriva spurcatelor ganduri? Raspuns-a batranul: pazeste-te, fiule, pricepe si cunoaste gandurile si sfaturile vicleanului vrajmas, care cand le vei simti samanandu-se in inima ta, nu le raspunde, nici nu zabovi cu dansele, ci indata scoala-te si te inchina lui Dumnezeu pana la pamant, rugandu-te asa: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-mi si ma miluieste, pe mine pacatosul! Zis-a lui fratele: eu, parinte, aceasta ma silesc si o zic, dar nu simt folos si umilinta in inima mea, fiindca nu este in limba noastra aceasta rugaciune si nu inteleg ce zic si ce ma rog. Zis-a lui batranul: fiule, nu te indoi de aceasta, ca este pe limba ta si nu intelegi ce zici, sileste- te cu tot dinadinsul. Si zi-o si Dumnezeu iti va ajuta tie. Caci precum a zis avva Pimen si alti multi sfinti parinti, ca si descantatorii care descantau si cheama serpii si vin, nici aceia nu inteleg ce zic, caci acel descantec nu-l zic in limba lor, insa auzind descantecul vin si se supun, ca inteleg puterea acelor cuvinte. Asa si noi, fiule, macar de nu sunt in limba noastra acestea si nu le intelegem, insa dracii auzind ca zicem noi cuvintele si intelegand ei puterea lor fug si se departeaza.