Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: ce este, parinte, ca Domnul Hristos zice in Sfanta Evanghelie: fericiti sunt cei ce plang, ca aceia se vor mangaia? Iar Sfantul Apostol Pavel porunceste in cartea sa, zicand: bucurati-va pururea si iarasi zic, bucurati- va! Deci, cum si in ce chip va face omul sa planga si sa se bucure si cum poate sa incapa aceasta si sa fie amandoua impreuna: si plangerea si bucuria? Raspuns-a lui batranul, zicand: plangerea este grija pentru Dumnezeu si pentru poruncile Lui, care naste pocainta, iar pocainta naste cunostinta, postirea, rugaciunea si invatatura. Iar bucuria este linistea in Dumnezeu si blandetea. Cand adica se arata cineva bun si cinstit la cuvant, cu dragoste si cu fata vesela catre cei ce vin la dansul iar in inima lui are plangere si fata lui este vesela si cuvantul lui cu dragoste. Si asa pot fi si pot incapea amandoua si plangerea si bucuria.