Era un sihastru oarecare batran, care de multi ani traia in pustie. Acestuia i-a venit gand in inima, socotindu-se, cum ca el a savarsit si a implinit toate bunatatile si poruncile lui Dumnezeu si a inceput cu mare osardie a se ruga lui Dumnezeu, zicand: Doamne, Dumnezeul meu, arata-mi mie de mi-a mai ramas ceva nesavarsit din faptele bune, sa le savarsesc pe toate! Iar vazatorul de inimi, Dumnezeu, vrand ca sa-i smereasca acel gand inalt, i-a descoperitl ui in gand si i-a grait, zicand: mergi la cutare manastire, la arhimandrit si ce iti va zice tie, asa sa faci! Iar el desteptandu-se din somn, foarte s-a bucurat de acea vedenie dumnezeiasca si multumea lui Dumnezeu. Si indata a plecat la acel arhimandrit si apropiindu-se de acea manastire, Dumnezeu i-a descoperit arhimandritului despre venirea lui, zicand: iata cutare sihastru de la cutare pustie, vine la tine ca sa te intrebe, sa-i spui cuvant pentru mantuirea sufleteasca. Deci, daca va veni asa sa-i faci tu: sa-i dai o prajina in mana si sa-i incredintezi porcii manastirii in seama lui si sa-i poruncesti sa-i pazeasca. Intre timp a sosit si sihastrul la poarta manastirii si a inceput a bate la poarta ca sa-i deschida si auzind portarul, a mers, i-a deschis si a intrat inauntru. Si mergand la arhimandrit, s-au inchinat unul altuia si s-au sarutat dupa obicei si au sezut. Dupa aceea l-a intrebat pe el arhimandritul: de unde vii, avvo si pentru ce este osteneala venirii tale la noi? Ai venit pana aici sau mai departe mergi? Raspuns-a sihastrul si a zis: eu, cinstite Paritite, sunt cutare sihastru de la cutare pustie si auzind si intelegand de folositoarea invatatura a cuvintelor cuviosiei tale, intr-adins numai pana aici am venit, la cuviosia ta, ca sa-mi spui si mie vreun cuvant de folosul mantuirii sufletului, precum iti va da tie Domnul cuvant. Zis-a lui arhimandritul: cu adevarat, avvo, din departat loc ai facut osteneala pana aici. Dumnezeu sa te blagosloveasca si sa-ti rasplateasca osteneala ta! Iar daca iti voi spune tie precum poftesti cuvant de folosul mantuirii sufletului, oare vei face dupa cum iti voi zice? Raspuns-a sihastrul si i-a zis: iata, ma fagaduiesc inaintea lui Dumnezeu, ca orisice-mi vei zice, cu bucurie voi face dupa cuvantui ce-mi vei spune! Ca pentru aceasta mi-am ostenit batranetele mele de am calatorit atata si am venit la cuviosia ta, ca sa fac dupa cuvant, ce-mi vei zice. Atunci arhimandritul sculandu-se de pe scaunul sau si luand o prajina pe care mai inainte de venirea sihastrului i-o gatise pentru acea treaba, i-a dat-o, zicand: iata, frate, acesta este cuvantul pe care voi sa ti-l spun pentru mantuirea sufletului tau. Primeste acest toiag si mergi de paste porcii acestei sfinte manastiri! Iata, ti-am spus ce sa faci. Mergi si fa asa precum ti-am zis! Si aceasta zicand, indata a poruncit de a adus toti porcii manastirii si i-a dat in seama lui si l-a trimis la camp sa-i pasca. Iar el la aceasta n-a indraznit sa raspunda nimic, ci supunindu-se a primit porcii in seama sa si iesind cu dansii la camp a inceput a-i paste. Iar oamenii care il stiau, pentru ca era foarte vestit si multora stiut pentru viata lui cea imbunatatita, auzind unde este si ca paste porcii la camp, se mirau de aceasta si minunandu-se spuneau unul tuia, zicand: iata, sihastrul cel mare si vestit de la cutare pustie, a innebunit si si-a iesit din minte si a pribegit din pustie, de la locul si chilia lui, iar acum umbla de paste porcii la camp. Acestea vorbind oamenii unii eu altii; de multe ori se intampla sa auda si el aceste vorbe. Caci multi, si din cei ce nu stiau, nici il cunosteau, vorbeau si spuneau despre dansul, fiind de fata. Iar altii ziceau: sihastrul cel mare s-a indracit si umbla pe camp impreuna cu porcii. Iar el auzind, rabda cu smerenie si asa, cu multa rabdare si smerenie trei ani a pascut porcii acelei manastiri. Dupa ce s-au implinit trei ani pascand porcii, vazand Dumnezeu rabdarea si smerenia lui, a poruncit arhimandrituluj sa-l cheme si sa-l sloboada sa mearga iarasi la locul si chilia lui. Iar arhimandritul, dupa descoperirea si porunca lui Dumnezeu, i-a poruncit sa dea porcii in seama altui om, pe care l-a trimis sa-i pasca, iar el sa vina la manastire, zicand ca-i este trebuincios. Si asa, dupa porunca arhimandritului, dand porcii in seama acelui om, a venit la manastire. De cand i-a dat porcii in seama lui si l-a trimis la camp ca sa-i pasca, de atunci el nu a mai venit pe la manastire, nici arhimandritul cu dansul nu a mai vorbit, ci vara umbla cu porcii la camp de-i pastea, iar iarna sedea cu ei de-i hranea in afara metocului sau odaia dobitoacelor, care era la o mosie departe de manastire. Iar daca a mers la arhimandrit, si arhimandritul daca l-a vazut pe el asa schimonosit si cu fata schimbata si stricata de vanturi si de arsura soarelui, cu barba afumata de multul fum ai odaii si hainele festelite si rupte, incat numai se tineau de trup, s-a umilit cu inima si cu mare plangere a cazut la picioarele lui, zicand: iarta-ma, robule al lui Hristos ca te-am necajit atata vreme cu acea ascultare dosaditoare. Sa stii, frate, ca nu de la mine ti-am facut aceasta, ci dupa aratarea si porunca lui Dumnezeu, pentru vreo greseala ce vei fi facut inaintea lui Dumnezeu in gandul tau candva, neluandu-ti seama. Pentru ca mie mai inainte de a veni la mine, mi-a descoperit Dumnezeu si mi-a spus de venirea ta si mi-a poruncit, ca indata sa-ti dau porcii manastirii in seama si sa te trimit cu dansii la camp, ca sa-i pasti, precum ti-am si facut. Iar acum, frate, vazand Dumnezeu rabdarea si smerenia ta, s-a milostivit si te-a iertat de acea greseala ce vei fi facut si pentru care te-a trimis la aceasta ispita. Caci acum mi-a poruncit Dumnezeu, sa-ti iau porcii din seama ta si sa te slobod sa mergi la locul si chilia ta si sa-ti pazesti iarasi randuiala. Atunci a raspuns batranul cu multa umilinta si lacrimi: adevarat, parinte, eu am gresit Domnului Dumnezeului meu, pentru care pe dreptate mi s-a facut mie aceasta. Caci eu vazandu-ma pe mine de atatia ani traind in pustie si in toate zilele si in toata vremea nevoindu-ma si silindu-ma dupa puterea mea sa fac cele placute lui Dumnezeu si sa implinesc toate poruncile Lui, mi-a venit un gand, ca eu acum am savarsit toate faptele bune si poruncile lui Dumnezeu. Si am inceput cu mare osardie a ma ruga lui Dumnezeu sa-mi arate de mi-a mai ramas cumva vrea fapta buna nesavarsita, sa o savarsesc si pe aceea. Asa rugandu-ma, mi-a aratat Dumnezeu si mi-a poruncit, sa vin la cuviosia ta si cele ce-mi vei zice sa fac. Si asa eu, cu mare bucurie, dupa porunca lui Dumnezeu, am plecat si am venit la prea cuvioisia ta, negandind de o intamplare ca aceasta. Zis-a arhimandritul: adevarat, frate, mari si neajunse de mintea omeneasca si drepte sunt judecatile lui Dumnezeu si mare este purtarea Lui de grija pentru noi! Iar noi de nu ne vom sili sa castigam smerenia, in zadar ne vor fi osteneala si faptele noastre, care ne par ca sunt bune si placute lui Dumnezeu si nimic nu ne vor folosi, de nu vor fi acoperite cu smerenia. Caci multi, cu multe si mari bunatati, neavand smerenie, au pierit si nu i-au folosit pe ei bunatatile si faptele lor cele bune, cu ingamfare si fara de smerenie. Caci bunatatile si faptele cele bune, de nu vor avea smerenie, il inalta pe om la mandrie si-l pierd, precum si tie, frate, ti s-a intamplat, pentru ca n-ai avut smerenia cu care sa-ti fi acoperit bunatatile tale, ca sa nu le vada si sa le stie vrajmasul. Insa pe tine, frate, Dumnezeu te-a canonisit, te-a miluit si te-a iertat. Acum intoarce-te si te du iarasi la locul si chilia ta si-ti pazeste oranduiala si de acum te pazeste foarte si te fereste de parerea inalta si te sileste cu toata osardia, de iti este de folos smerenia, ca smerenia e acoperemantul faptelor bune! Si de vei si face vreo fapta buna, indata sa o acoperi pe ea cu smerenia, ca sa nu rasufle, caci fapta buna neacoperita cu smerenie rasufla si se impute si este urata de Dumnezeu. Asa fa, frate si ma iarta pentru necazul ce ti-am facut atata vreme si ma pomeneste si pe mine, nevrednicul, in sfintele tale rugaciuni catre Dumnezeu! Si i-a dat cele ce-i trebuiau lui si asa inchinandu-se si sarutandu-se cu parinteasca sarutare, l-a blagoslovit si l-a slobozit. Si a plecat si a mers iar in pustie, la chilia sa, gasind chilia curata si maturata precum a lasat-o, ca si cum ar fi ingrijit-o cineva, neavand mucezeala sau putoare a pustie, ca in ziua in care a plecat dintr-insa, de care lucru foarte se minuna.