In zilele imparatului Teodosie, care se chema cel Mic, a venit un batran din parule Egiptului si s-a asezat in pustie aproape de Tarigrad ( Constantinopol ) si era slavit de toti. Iar odata, trecand imparatul pe drumul acela, aproape de chilia acestui sihastru, a vrut insusi sa mearga sa-l vada. Si lasandu-si suita, a mers singur la chilia sihastrului in chipul unui ostas. Batand la usa, i-a deschis batranul si l-a primit cu bucurie, ca pe un ostas, nestiind ca este insusi imparatul. Si facand rugaciune dupa obicei, au sezut amandoi. Apoi a inceput imparatul a-l intreba, zicand: cum traiesc parintii in Egipt? Zis- a lui batranul: bine, cu mila si darul lui Dumnezeu! Ei se roaga pururea pentru pacea si mantuirea a toata lumea. Rupa aceea i-a pus lui batranul masa, scotand dintr-o putinica posmagi uscati, si muindu-i cu apa a mai pus pe ei, dintr-un ulcior, putin otet, untdelemn si sare si i-a pus pe masa; asemenea si un pahar cu apa. Si-l poftea, zicand: ospateaza, fiule, din ce mi-a dat mie Dumnezeu! Iar imparatul a mancat cu mare pofta si a baut si apa. L-a intrebat pe batran oaspetele, zicand: spune-mi mie, parinte, stii cine sunt eu? Raspuns-a batranul: nu, fiule, nu te cunosc! Atunci a zis lui imparatul: eu sunt imparatul Teodosie! Acestea auzind batranul, indata s-a inchinat la picioarele lui. Si i-a zis imparatui: fericiti sunteti voi, parinte, ca v-ati ales viata linistita, fara de galceava si grija. Adevarat iti zic tie, parinte, ca eu in palat spnt nascut si hranit si crescut, dar niciodata n-am mancat cu asa pofta, precum am mancat si am baut la tine. Deci iarasi zie: fericiti sunteti voi, parinte si fericita este viata voastra! Si asa luand blagoslovenie de la batranul, a iesit si a mers la ostasii sai, care il asteptau in drum. Iar pe batranul, dupa aceea, au inceput a-l cinsti si a-l slavi toti dregatorii si oamenii. Pustnicul insa, neiubind acea cniste si slava omeneasca, a fugit si a mers iarasi in Egipt.