Zis-a un batran: cade-se noua cu toata osardia, pururea sa ne silim sa ne castigam smerenia, care este acoperemantul faptelor bune. De vom face candva vreo fapta buna, indata sa o acoperim cu smerenia, ca sa nu o vedem si sa incepem a ne ferici pe noi. Caci pentru acea fericire isi pierde calugarul plata ostenelilor sale si sloboade Dummezeu pe diavolul care ne aduce ispite si ganduri spurcate. Noua ni se cade sa ne smerim si sa ne osandam pururea. Pentru ca noi nu numai ca nu facem nici un bine, dar nici datoria noastra pentru care suntem datori, nu o implinim.