Doi frati dupa trup s-au lepadat de lume. Unul sezand in muntele Eleonului, intr-una din zile aprinzandu-se tare la inima de umilinta s-a pogorat in Sfanta Cetate. Si mergand la judecator i-a marturisit pacatele sale spunand: pedepseste-ma dupa pravila! Judecatorul minunandu-se a socotit in sine si i-a zis fratelui: cu adevarat, omule, de vreme ce tu singur ai marturisit, nu indraznesc sa te judec mai inainte de Dumnezeu, caci poate ca El te-a si iertat. Si mergand fratele si-a pus fiare la picioare si la gat si s-a incuiat intr-o chilie. Daca mergea cineva si-l intreba cine i-a pus acele fiare, raspundea: judecatorul. Mai inainte de moartea lui cu o zi, venind ingerul la el au cazut fiarele de pe el numaidecat. A doua zi venind siujitorul si intrebandu-l cine i-a dezlegat fiarele a raspuns fratele: Cel ce mi-a dezlegat pacatele. Caci mi s-a aratat ieri zicandu-mi: Dentru rabdarea ta dezlegatu-s-au toate pacatele tale. Si s-a atins cu degetul de fiare si indata au cazut. Acestea zicand fratele degraba a adormit.