Povestit-a un batran, ca era o fecioara batrana, foarte sporita in frica lui Dumnezeu, care intrebata fiind de mine, pentru pricina departarii sale de lume, a povestit asa: eu, o, minunatule, copila fiind, aveam un tata foarte bland si linistit cu obiceiul, dar bolnav si neputincios cu trupul, incat cea mai multa vreme a vietii lui o cheltuia zacand pe pat. Si asa traia, incat abia rar si candva se intalnea cu cineva. Cu lucrul pamantului se indeletnicea cand se intampla de era sanatos si acolo viata petrecandu-si roadele le aducea in casa si atata tacere avea, incat se parea celor ce nu-l stiau, ca ar fi mut. Insa maica era cu totul impotriva tatalui. Ea iscodea si cele peste patria noastra si atat era de limbuta cu toti, incat niciodata nu o vedeam catusi de putin tacand, ci uneori certandu-se, iar alteori graind lucruri necuviincioase si fara randuiala. Chiar si de betii cu barbati desfranati mai mult petrecea si ca o curva era mult cheltuitoare si rau ocarmuia cele din casa, incat averile desi nu erau putine, nu erau cu putinta a ne ajunge. Caci ei i se incredintase de la tatal meu iconomia celor din casa. Si asa vietuind ea, nu i s-a intamplat vreodata vreo boala trupeasca, nu a simtit vreo durere cat de mica, ci in toata viata ei era sanatoasa cu trupul si intreaga. Deci topindu-se tatal de indelungata boala, s-a intamplat de a murit si indata s-a pornit aerul si s-au facut tunete si fulgere dese si ploaie atat de multa si asa de necurmata se pogora de sus, incat nici putin macar a iesi noi din casa nu puteam pana la trei zile, timp in care si tatal sta neingropat in casa. Iar oamenii satului vazand aceasta multe graiau asupra raposatului zieand: cu adevarat vrajmas al lui Dumnezeu a fost acesta. Pentru aceasta nici nu il lasa sa se ingroape. Insa noi, ca sa nu se imputa trupul inauntru si sa ne faca neumblata casa, scotandu-l afara, desi ploaia era foarte mare, cum am putut l-am ingropat. Iar mama, luand mai multa siobozenie, mai fara de rusine s-a dat la desfranare si facand casa de rusine, cheltuia averea in desfatari, incat mai de toate eram lipsiti. Dupa muita vreme, sosindu-i moartea, asa ingropare a dobandit, incat se parea ca si aerul ajuta la ingroparea ei. Deci, dupa ingroparea mamei, eu trecand de varsta copilareasca si poftele trupului sculandu-se asupra-mi si zadarnicindu-ma, intr-o seara mi-a venit o socoteala: oare viata tatalui meu sa aleg si in blandete, cinste si pazire sa vietuiesc? Dar acela nici un bine nu a dobandit, asa petrecand, ci totdeauna de boli si de necazuri topindu-se, s-a dus de aici, nici ca ceilalti oameni putand fi ingropat. Deci, de i-ar fi placut lui Dumnezeu aceasta petrecere, pentru ce a patimit atatea rele? Dar viata mamei care era? Oare nu pururea petrecea in desfranari si dezimerdari, si s-a dus din viata aceasta sanatoasa si fara nici o patimire? Asadar, trebuie si eu sa vietuiesc. Ca mai bine este a crede ochilor mei, decat cuvintelor altora. Dupa ce am socotit eu, ticaloasa sa urmez urmele maicii, a sosit noaptea si eu adormind, a venit asupra mea un barbat mare la trup si infricosat la vedere si cautand spre mine salbatic si cu manie, ma intreba cu glas aspru zicand: spune, care sunt gandurile inimii tale? Au cu totul inspaimantata fiind, nici nu indrazneam a cauta la dansul. Iar acela iarasi, cu groaznic a grait: vesteste-mi mie, care sunt socotelile tale? Si vazandu-ma ca de frica eram cu totul slabanogita si din minti iesita, imi aduceam aminte de toate cate cugetam in mintea mea. Dar venindu-mi in fire, nu puteam sa le tagaduiesc, ci spre rugaminte m-am intors si ma rugam, sa ma invredniceasca de iertaciune. Iar el luandu-ma, mi-a zis: vino sa vezi pe tatal tau si pe mama ta si dupa aceea oricare viata vei voi, alege-ti! Asadar, scotandu-ma m-a dus intr-un loc ses cu livada, in care erau pomi de multe feluri, care biruiesc descrierea frumusetii, incarcati cu tot felul de roade Acolo impreuna cu el umbland eu, m-a intalnit tatal meu si cuprinzandu-ma m-a sarutat, numindu-ma fiica dorita, iar eu imbratisandu-l, il rugam sa petrec impreuna cu dansul. El insa a zis: acum nu este cu putinta sa se faca aceasta. Dar de vei urma urmele mele, nu dupa multa vreme vei veni aici. Eu inca mai rugandu-ma sa raman impreuna cu el, m-a tras ingerul de mana, zicandu-mi: vino sa vezi si pe mama ta, ca sa cunosti din lucruri, la care viata este de folos sa te pleci. Ducandu-ma la o casa foarte intunecoasa, plina de scrasnisre si de tulburare, mi-a aratat un cuptor arzand cu foc si valvaind si pe cativa cumplit stand langa cuptor. Iar eu cautand in cuptor, o vad pe mama mea pana la gat afundata in foc si multime nenumarata de viermi din toate partile mancand-o, iar ea de usturime scrasnind cu dintii si clantanind. Vazandu-ma si ea pe mine, plangand ma chema: vai mie, fiica mea, pentru durerile cele nesuferite! Vai mie, pentru muncile cele fara de sfarsit! Vai mie ticaloasei, ca pentru putina dezmierdare ce chinuri mi-am pricinuit! Vai mie, ticaloasei ca in locul dezmierdarilor celor vremelnice, vesnic ma chinui! Miluieste-ma, fiica mea, pe mine, maica ta, ca ard si ma topesc! Adu-ti aminte de hrana care ai dobandit de la mine, si ma miluieste, si-mi da mana si ma scoate de aici! Iar eu, lepadandu-ma de acei cumpliti, care stateau aproape, fara a ma apropia mama iarasi cu lacrimi striga: fiica mea, ajuta-ma si nu trece cu vederea tanguirile maicii tale, nu trece cu vederea pe cea care asa cumplit in gheena focului se chinuie si de viermele cei neadormit este roasa! Iar eu, milostivindu-ma cu sufletul de dansa, am intins mana sa o trag. Focul insa, atingandu-se putin de mana mea, mare usturime am simtit si am inceput a urla si a suspina cu plans. Cei ce erau in casa, desteptandu-se de vaiete si sculandu-se si aprinzind focul, alergau la mine si ma intrebau adeseori de pricina vaietelor. Eu in sine- mi venind, cele ce am vazut le-am povestit lor si de atunci am urmat vietii tatalui si ma rog sa-l dobandesc pe el si partea cea impreuna cu dansul, incredintandu-ma cu darul lui Dumnezeu, ce fel de cinste si slava sunt gatite celor ce aleg a vietui cu dreptate si in buna credinta. De asemenea, ce fel de munci primesc cei ce isi cheltuiese viata in pofte si dezmierdari.