Odata doi frati s-au hotarat si s-au facut calugari. Dupa ce au ispravit faptele cele bune, au socotit sa-si zideasca chilii departate si fiecare din ei s-au dus deosebi pentru liniste. Multi ani nu s-au vazut unul cu altul, pentru ca nu ieseau din chilii. S-a intamplat insa ca unul dintre dansii sa se bolnaveasca si au venit parintii sa-l cerceteze si l-au vazut uneori uimindu-se aiteori trezindu-se. Si l-au intrebat zicand: ce ai vazut? Iar el le-a zis: ingerii lui Dumnezeu i-am vazut venind. Ei m-au luat pe mine si pe fratele meu si ne-au dus la cer si ne-au intampinat puterile cele potrivnice, nenumarate si infricosate la vedere si mult ostenindu-se ele, n-au putut asupra noastra. Dupa ce le-am trecut, au inceput a striga: mare indrazneala este curatenia. Acestea zicand fratele, a adormit. Iar parintii vazand, au trimis un frate sa vesteasca fratelui sau ca a adormit. Mergand ei l-au aflat pe el asa. Si s-au minunat toti slavind pe Dumnezeu. CAPITOLUL XX