Un batran a venit la o apa si afland acolo papura, a sezut. Si smulgand frunze de pe mal, impletea cosnite si le da pe apa. In acest chip se nevoia pana cand au venit oamenii si l-au vazut si atunci s-a sculat si a plecat. Caci nu pentru trebuinta lucra, ci pentru osteneala si linistea sa.