Povestesc unii despre un batran, ca vietuia in Siria, langa calea pustiului si acesta era lucrarea lui: in ce ceas venea vreun calugar din pustie, cu buna nadejde ii facea odihna. Deci a venit oarecand un sihastru la dansul si i-a facut lui odihna, dar acela nu voia, zicand, ca posteste astazi. Si, i-a zis lui: nu trece cu vederea pe robul tau, rogu-ma tie, sa pleci asa, ci vino sa ne rugam si iata aici un copac, care se va aplecat plecandu-ne noi genunchii. Plecandu-si dar sihastrul genunchii la rugaciune, nimic nu s-a intamplat! Deci si-a plecat si primitorul de straini genunchii si indata s-a aplecat si copacul cu dansul si incredintandu-se, a multumit lui Dumnezeu.